Category Archives: Ultima Persoana

Ultima Persoana

În sala de așteptare a unui cabinet medical.

Personaje:

D-na Popescu, fostă secretară pe vremuri

Nea Mitică, face ture de bloc si uită pe unde trebuie sa mai ajungă

O gravida

Un tanar

 

Mitică: Bună ziua, cine este ultima persoană?

D-na Popescu: Dumneavoastră, dacă  a-ți venit adineauri, nu e clar că sunteți ultima persoană?

Mitică: Nu eu, doamnă, ultima dintre dumneavoastră care sunteți deja la coadă

D-na Popescu: Eu nu sunt la coadă, sunt cu prietena mea care este deja înăuntru

Mitică: Atunci mai am de așteptat, la 8 intru azi

D-na Popescu: Acum câteva minute au început consultațiile, dar cu ce problemă pe la doctor?

Mitică: Păi nu v-am spus când am venit, mereu dar pe unde mă duc sunt “ultima persoană”, și nu știu ce-o fi cu ghinionul ăsta, uite că vine o doamnă, am scăpat, nu mai sunt ultimul

O gravidă: Bună ziua, știți sunt gravidă și nu pot astepta…..

D-na Popescu: Intră domnișoară, dumnealui poate să mai aștepte

Mitică: Doamnă vă rog frumos, aveți puțin respect, nici măcar n-ați întrebat cine este ultima persoană, că vă răspundeam

D-na Popescu: Las-o  să intre, dă-te din ușă, păi se poate om în putere să nu lași fata gravidă să între la doamna doctor?

Mitică: Să intre, n-am zis nimic, poftiți domnișoară, numai să nu nașteți aci pe scaune, a-ți avea o moașă în compania doamnei, cam plinuță, nu prea merge la sală, dar….

D-na Popescu: Da și dumneata cine să fii? doctorul? așa doctor mai bine lipsă, uite că vine un tânăr cu flori, ai scăpat și mata să mai fii ultimul

Mitică: Era și timpul, tinere, te rog ia loc pe scaun, tu o să fii de acum ultima persoană

Un tanar: Nu va supărați dar eu nu stau la coadă, doar las florile la doamna doctor și plec

Mitică: Păi lasa-le tinere dar stai mai întâi să intrăm noi că suntem bătrâni și bolnavi, chia așa?

D-na Popescu: Intră mamă, ce te iei după dumnealui? Vrei să ajungi ca el?

Mitică: Auzi doamnă, vezi că n-ai făcut armata cu mine

D-na Popescu: Și nici n-aș fi făcut-o cu ultimul militar, ha

Mitică: În armată nu am fost ultimul militar, intră tinere, eram commandant de pluton

D-na Popescu: Da, iauzi

Mitică: După armată , am început să calc cu stângul până mi l-am scrântit, am jucat fotbal la FC Curajoșii, eram rezervă, dar jucam fotbal de performanță nu ca ăștia, una, două, se aruncă pe jos

D-na Popescu: A, păi puteai să fii alceva?

Mitică: Antrenor , dar nu ma lăsat mama, de frică să nu ajung și eu ca ăștia, combinatorii, pe la facultate

D-na Popescu: Bine a făcut, dacă mai erai și pe acolo ultimul?

Mitică: Acolo nu aș fi fost, am plecat, vă las pe dumneavoastră să fiți ultima persoană, nu mai am răbdare

D-na Popescu: Eu zic mai bine să rămâneți să vă trateze doamna doctor de sindromul “ultima persoană” , acasă tot ultimul?

Mitică: Hai că mă faci să râd și mai rămân, acasă? Militărie e puțin spus, nevastă-mea nici nu adoarme până nu ajung eu acasă, îmi pune masa , îmi dă să mănânc, îmi face patul.

D-na Popescu: Nu adoarme că se uită la telenovele, că așa fac și eu, dar că îți pune masa și îți mai face și patul!

Mitică: Face mâncare bună, n-am ce zice, “te îngrijesc ca pe tata, D-zeu să-l ierte”, zice de fiecare dată când îmi pune masa

D-na Popescu: Aha deci la taică-su se gândește, nu la dumneata

Mitică: La masă mai aduce aminte de el, dar când se așează în pat lângă mine, așa bătrân cum mă vezi și ea cu 15 ani mai tânără, prăpăd fac cu ea

D-na Popescu: Bine că măcar acolo nu ești ultima persoană, bănuiesc că ziua mai merge și ea prin mall la agățat

Mitică: Are de toate acasă doamna mea, ce-i mai trebuie, nu vă grăbiți să faceți afirmații aiurea, e ora 16, ce face prietena dumneavoastră că de 2 ore e înăuntru?

D-na Popescu: Spa ce să facă, o consultă, ce să-i facă alceva? intră domnule dacă nu mai ai răbdare

Mitică: Aș intra dar mi-e frică să nu dau de ea dezbrăcată, să mă facă să-mi înșel șotia, că nu-mi arde, am și eu o vârstă

D-na Popescu: Știu, ai o vârstă și nu mai poți

Mitică: Ba mai pot chiar acum mă duc la toaletă să-mi golesc vezica și dup’aia mă apuc de ea

D-na Popescu: Du-te dar să nu pierzi rândul

Mitică: Hai că mi-a trecut, și îmi vine și rândul, iese și prietena matale

D-na Popescu: N-ai noroc , a scos doar capul și a intrat la loc

Mitică: Ba mata ai noroc că sunt ultima persoană și nu mai e nimeni la coadă că altfel?

D-na Popescu: Altfel ce?

Mitică: Intram peste prietena matale și o scoteam în palme, păi s-a făcut oră 17.30 și nu mi-am luat pastilele de ținere de minte

D-na Popescu: Păi dacă le luai acuma erai sigur în altă parte că sigur ai uitat unde trebuie să ajungi și ai nimerit la doctor

Mitică: La doctor oricum trebuia să ajung că ma trimis nevastă-mea să-i iau o rețetă

D-na Popescu: Rețeta o iei de la farmacie, nu de la doctor

Mitică:  Înseamnă că acolo trebuia să ajung, la farmacie, mi-am lăsat rând la ultima persoană, am uitat unde mi-am lăsat rând și că mi-am lăsat rând și am ajuns aici, sărut mâinile doamnă

D-na Popescu: Hai că ai scăpat și de sindromul ultima persoană, mi l-ai lăsat mie, că tuta ăsta nu mai vine

 

 

 


La Gigel

La râma tăvălită

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

%d blogeri au apreciat asta: