Category Archives: Stand Up Comedy. Marturisire

Stand Up Comedy. Mărturisire

Jur să spun adevărul și numai adevărul. Să mor ‘io dacă nu o să vă spun doar adevărul. Ce ziceți că n-am cum să mor și că mă jur de pomană? E nu e chiar așa. Uite să vă spun cum a murit nea Vasile, și o să mă credeți. S-a jurat că nu mai pune mâna pe băutură, cam așa ceva ”Să fiu al naibii cu cine o mai pune mâna pe băutură, dacă oi mai bea eu ceva de azi înainte”, și n-a mai pus de atunci mâna pe băutură, doar gura. Toată lumea zice că murit de la băutură, eu zic că de la jurămintele false.Când l-au înmormântat era mort de beat, au trebuit să-l ducă mai întâi la dezalcolizare și apoi la îmbălsămare, că nu putea nimeni să stea lângă el.

Era săracu, nebărbierit și pus în cosciug, așa într-o parte, ca și când era căzut în șanț, dar era îmbrăcat în costum de ginerică, la 80 de ani costum de ginerică? Păi da, căci nea Vasile fusese însurat la viața lui dar fosta lui nevastă care venise și ea la înmormântare, fardată, cu câteva lacrimi tatuate pe gât, de fentă, că cică suferă și ea, mai mult după apartamentul rămas în urma lu’ nea Vasile la care era nerăbdătoare să și-l treacă în acte, plânsă toată, de la rimelul scurs, ea mărturisea că deși îi luase în instanță până și dreptul de a fi fost căsătorit vreodată cu ea, ar fi făcut aceasta doar ca să-l mai vadă o dată în viață în costum de ginerică, mărturisesc că și ea era îmbrăcată într-o rochie de mireasă, splendidă, dar cum se spune că “Vii cu vii și morții cu morții”, și ea avea de braț un amant viu și înflăcărat. ”Să-i fie țărâna ușoară”, zic eu cum se zice, căci peste coșciug, muncitorii au turnat beton.

De aici, de la înmormântare, am plecat la o nuntă. Acolo era mireasa o minune, toată elegantă, parfumată, avea rochie decentă, scurtă până peste genunchi, partea transparentă, iar cea mată era până la chiloți, că era cald afară dar înăuntru era aer condiționat, de la șușotelile ‘ălora mai bătrâne și mai neîncrezătoare în cumințenia miresei “Ba că a mai avut doi, cu unu are și vreo 2 copii”, și uite așa cum lumea tot vorbea, mireasa mărturisea ”Si la bine și la greu, vom fi împreună mereu”. Adevărul este că l-a luat din dragoste pe Costel, tocmai că s-a și ținut de jurământ căci nu l-a părăsit niciodată, și de iubit ”ca de mama focului”. Când a rămas gravidă cu primul ei copil, primul din această relație, i-a marturisit ”Iubitule, noi o să avem un copil”, mare greșeală a făcut el că n-a întrebat “Care noi?”, căci i-ar fi raspuns, “eu și Mihai”. Era cât p’aci să se țină de cuvânt dacă nu năștea gemeni, că d’aia s-a și supărat Costel, nu că copii nu erau făcuți cu el ci pentru faptul că nu-și permitea să întrețină 2 copii. A doua zi când s-a dus la tribunal să divorțeze, judecătorul i-a spus că trebuie să plătească o amendă pentru că trăia în bigamie, deoarece el ținea o femeie căsătorită, căci Gina depusese actele de căsătorie cu Mihai cu câteva săptămâni înainte să-i dea vestea nașterii gemenilor. “Casă de piatră”, le urez și eu deși au închiriat o vilă din lemn.

De aici am plecat la tribunal, mă chemase un prieten să-l apăr într-un proces în care era acuzat de braconaj, lovise un iepure într-o pădure și polițistul nu putea să-i de-a amendă pentru viteză căci circula regulamentar, așa zicea prietenu ăsta al meu cum că ar fi povestea, căci când am ajuns acolo, la tribunal, alta era povestea.Era nea Doru șifonat, crispat de cum am intrat, și mărturisea așa ca pe o poezie ”Jur să spun adevărul, și numai adevarul”, “Domnilor”, începe el să deruleze întreaga poveste,”Nu l-am omorât eu”, adevărul e că într-adevăr victima n-o omorâse nea Doru, deoarece acel bătrânel care trecuse autostrada, pe roșu, că era roșu ca racu la față, de la băutură, și avea vreo 95 de ani, în noaptea crimei se găsea la marginea pădurii unde încerca să-și facă și el nevoile, iar marea lui nevoie la ora aia din noapte era să măsoare și să semneze, împreună cu reprezentanții primăriei veniți la fața locului, hectarele de pădure și să le treacă în posesia dumnealui cu tot cu autostrada ce traversa pădurea. Dar nea Doru nu știa că acel bătrânel peste care a trecut cu mașina erau niște valize cu bani. Când a intrat bătrânul în sala de judecată, a crezut că e casa lui, că a comandat așa ca la niște servitori , “O cafea și dup’aia un masaj”, apoi când a fost numit să depună mărturie a început ”Onorată instanță, jur să spun adevărul?”, cu glas întrebător către judecători  ”In noaptea aceea, deși mă aflam în curtea moșiei mele, să spună primaru’ care e aici de față”, dar primaru’ stătea cu spatele și cu mâna la față, ca să nu-i vedem formațiunea politică din care face parte, “așa, cât și membrii familiei mele: Gigi deputatu’, înfiat la 50 de ani, după naștere, după ce țara la înțărcat, Ginuța, președintă la o televiziune, două, e ca fata mea când a împlinit 18 ani, de când nu și-a mai facut vacanțele în țară, cât și minunatei mele soții, pe care nu am cerut-o încă în căsătorie deoarece fiind încă necoaptă la minte și gravidă în 7 luni, nu am primit acordul mamei sale, cu care, din nerăbdare am făcut 2 copii”. Când a auzit judecătorul atâtea declarații în neconcordanță cu adevărul și scurt-circuitat de jurământul de numire în funcție începu’ să zica ”Onorată audiență, nu fac jocul nimănui, deși în timpul liber joc fotbal la echipa județeană, jur să mărturisesc, verbal chiar, numai adevărul, ce voi omite sau uita o voi face în scris, acest umil bătrân, cu lanț de aur la gât, incriptionat cu numele său, ca să nu și-l uite, cu mâinile și picioarele umflate de reumatism articular, semne pe ici pe colo, și trimis fără voia lui în stațiuni de refacere și tratament, acest bătrânel rămas orfan de mamă și de tată din cauza bătrâneții, părăsit de soție și care abia își mai duce zilele lângă domnișoara terapeută, apelând la instanța judecătorească deoarece acel șofer tiran care conducea în noaptea crimei, căci să calci în picioare,mă rog între roți, valiza cu bani, munca acelui om de-o viață, aproximativ 5 minute din viață, este o crimă, acest șofer deși conducea cu 300 de kilometri la oră, căci atâția kilometri a pierdut acest bătrân în noaptea aceea, deoarece pe toți aceștia nu i-a mai putut măsura ca mai apoi să îi treacă în acel amărât contract. Oameni buni declar aceast proces în favoarea bătrânului urmând ca șoferul să plătească pensie alimentară copiilor acestuia, care vor rămâne pe drumuri după moartea tatălui lor, până vor împlini vârsta de 18 ani, de facultate, mastere și burse în străinătate. Zic si eu lu’ nea Doru “Să-i trăiască”, deși n-au trăit nici o zi în casa lui.

Anunțuri

La Gigel

La râma tăvălită

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

%d blogeri au apreciat asta: