Category Archives: Monolog scurt sau shortcut

Monolog scurt

Monolog. De ce monolog? Pentru că sunt singur. Dacă mai aveam pe cineva…, dacă mai aveam pe cineva îi spuneam monoloage. Așa, deci să vă spun cum am rămas singur. Toate bune și frumoase până într-o zi de primăvară, nu că sună frumos? Era și mama de față. Avea o față…, și soția mea avea o față și eu aveam o față, ca de buletin, că stăteam toți ca pentru poză, și primarul, și secretara ce șușotea cu voce tare, că îmi venea s-o…, sau să…, bine că s-a oprit din șușoteli  tocmai când mi-a venea rândul să spun “da”, dacă s-o mai iau sau nu de nevastă, că de soție sau găsit alții ca s-o ție, și înaintea mea și după. După mine venea tata, adică în spatele meu era tata, vesel. Când m-au pus să sărut mireasa toți erau numai râsete,  numai eu mă gândeam de unde să fac rost de bani să cumpăr mașină. Mă și gândeam la vacanțe, cu soția,cu copii, bagaje puse cu grijă în portbagaj, “stai că o luăm și pe mama”, unde că și așa stăm înghesuiți? Ce viață! După primul copil a plecat la maică-sa, după al doilea a venit maică-sa la noi.De când a rămas gravidă sotia, soacra mi-a devenit bonă si tata socru sofer. Acum am și soacră și soție, și socru’ cu a lui lucioasă chelie, îmi ziceam. Ia mai dă-l încolo de socru, numai după el nu stăteam eu. Piața trebuie s-o fac urgent, zic, căci soția mea, minunată? așa-i mamă soacră?

A născut înainte de vreme, numai probleme, sau griji, atenții, pofte cum să le zic, pentru ăla mic, nu așa, nu ca pentru mine, nu tu bere, nu tu mici, bilet la meci nici. Iată, sau uitați, ce familie am și urmează să mai am, ce se updatează an de an, cu vreun copil , ori kilograme în plus, la ea, jucării în debara, șifoniere 3, tot pentru ea.

Acum să vă zic de ăla bătrânu. Nu tata-socru, nici tata, nu, cățelu’, e și el un suflet, da’ prea se bagă în sufletul meu, aproape că îmi mănâncă din gură, e nici chiar așa, ba chiar așa, da’ ce îl las? și dacă nu îl las atâta îmi trebuie, că se pune soacră-mea să îi mestece, atâta grijă are de el, că de bebe nu are timp și drag, bine că, încă nu s-a născut, dar putea să ia și ea o păpușă, să mai facă niște exerciții. E sleită săraca când mă uit la ea dimineața, când se trezește cu tot cu toată casa,că face mare gălăgie, pune cafeaua la fiert, pentru ea și nevastă-mea, “nu mersi că eu nu beau”, răspund, dar nici nu îndrăznesc, și stă așa mai cu dureri de toate alea și se vaită și se amărăște dar numai cu persoana mea, ce credeați? “ca doarme cam mult, că lasă numai firimituri la masă”, păi mai las așa ca de pomană pentru tata-socru, că nu apucă săracu’ să mai mănânce, pentru că bea așa 2-3 pahare de vin apoi își strică pofta de mâncare și cere gogoși, mângâindu-și barba și suflându-mi mie în nas alcool, ca în fiolă. Nu pot să plec la servici până nu mă îmbrac frumos, așa ca la 4 ace, cum îi place soție mele să mă port, și să fiu: frumos, deștept și cu bani. După bani plec în fiecare zi de acasă, dar de văzut nu i-am văzut niciodată. Vreau să spun că nu i-am văzut niciodată liberi, așa ca să-i pot și eu număra fără să mă gândesc, că teancul ăsta mai mare e pentru soție, o iubesc și cea mai mare bucurie pe care pot să i-o ofer este acest teanc de carduri, păi: cardul de salariu, cardul de cumpărături, cardul de pensie, am ieșit mai devreme la pensie tocmai ca să mănânce și ea o pensie liniștită, cardul de credit pentru prima casă, căci mi-am făcut credit pentru casă, una cu 4 camere, pentru familie , eu dorm pe unde apuc. La soție în cameră îmi țin hainele să mi le calce, tot aici și dorm, când nu sforăi, bine că are cine să mă miște când încep să sforăi. D’aia la soacră-mea în cameră țin: bătătorul, ciocanul,mașina de găurit,lopata de dat zăpada. În cameră la ăla bătrânu, adică la câinele familiei, îmi țin lucrurile de care nu mai am nevoie, cele stricate, să le dau când le-oi strânge pe toate, gunoierilor, sau hingherilor.

Unde doarme bebe, am amenajat frumos, eroi desenați pe pereți, pătuț, canapea și prezervative în ladă, pentru când o fi mare.

După ce am terminat de aranjat casa, soția, soacra, socru’, câinele și băiatu’, tocmai ce vine soacra și-mi zice “Măi băiatule, tu nu faci nimic pentru casa asta, eu cu ăla batrânu’ stăm chinuiți într-o cameră, și așa un frig în ea de îmi îngheață gingiile, că nu știu maică să dau aerul ăla condiționat mai pe căldură, fata mea n-are de nici unele, nu tu coafor, nu tu mall, nu cinema, că o ții sechestrată în casă unde îi mai și aduci coafeză personală, cumpărăturile și le face săraca’ numai pe site-urile alea din străinătate, i-ai luat un televizor cât peretele ca să-și strice ochii, iar la fi-tu în cameră nici nu vrei să intrii, zici că are scarlatină, și dacă nu s-a născut ce? Mai intri și tu, mai dai cu un aspirator, mai uzi o orhidee.Du-te tu și lasă-ne”.

La început nu am vrut să plec că mă durea inima după fosta colegă de facultate, să-l las singur pe fi-miu la calculator toată noaptea cand o crește mare, dar având în vedere că era casa ei, moștenire de la maică-sa vorbă ”Să treci casa pe numele fetei mele, că ea o să aibă grijă de tine și de familia ta”, m-am lăsat pagubaș sau păgubit și am plecat. Nu înainte de a-i cere socoteală nevesti-mii. După recalculare, a listei de nemulțumiri sau obiecte neachizitionate la timp, mi-am dat seama că soția mea devenise mai soacră ca soacră-mea și eu devenisem un monolog, ce l-am spus de după ușă, imediat cum am auzit ca un “Atenție se închid ușile”. Am luat următorul metrou până la Ana , de acum viitoarea mea colegă de facultate, unde am ținut, până la 5 dimineața, prima mea dezbatere din viață. Și ea era la fel de “monoloagă”, la început.


La Gigel

La râma tăvălită

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

%d blogeri au apreciat asta: