Category Archives: Cu pretenii in vacanta

Cu „pretenii” in vacanță

Eram în autocarul cu care mergeam in vacanță la pensiunea Straja , visam undeva la o recreere in iarna asta .  Mă rostogolisem cu sania într-un maldăr de zăpadă și nu înțelegeam de ce nu mă scoate nimeni de acolo, probabil credeau că sunt un om de zăpadă și cum tot gândeam eu așa un coleg îmi dă un ghiont de mi-a scăpat pixul pe jos, colegul spunându-mi că trebuie să pregătim o prefață la diploma noastră de sfârsit de an, eu i-am zis atunci nervoasă de era să-mi mușc și limba, “ce diplomă mă, în puii mei?”. Și-mi ziceam în gândul meu uite cine vorbește de carte.

Din bâlbă-n bâlbă și din ghiont în ghemotoc de hârtie aruncat la nimereală , am ajuns la Vila Alpin.

Un grăsan cu ditamai ochelarii, urca muntele spre vilă de ziceai că se pregătește de sumo și-i intra aer curat în nări ca la compresor, își ținea mâna pe căciulă cică să nu io’ ia vantu’ și cu alta își ținea nădragii.

Parcă eu eram o doamnă, ziceam eu dând din umeri. Când am ajuns la recepție , ghidul de la Straja a preluat “turma de animale” ce își zornăia gâtlejele în diferite acorduri de fericire, apoi am mers în sala de biliard, zici că eram la gradina zoologică : un lungan abia mai mergea uitându-se și-n stânga și-n dreapta, de parcă era fotografiat, altă colegムera atât de grasă de zici că-i curge grăsimea pe jos, se ținea săraca femeie de servici cu mopul după ea de ziceam că la un moment dat o să-i presare una după cârcă, de nervi. Un pitic cu părul până la umeri conducea grupul . Îi spuneam „leul”. În urma lui, ciripeau două gaițe bătrane. Nu mai vroia nimeni să plece din sala de biliard , care va să zică , unii țineau tacul în mână alergandu-se după alții , unii se destrăbalau în fel și chip, mutând bilele cu mâna, de parcă ar fi jucat șah, după cum îl ducea pe fiecare tărtăcuta. Mai vine una și zice : vezi diseară să te uiți la filmul ăla „Masca lui Zoro”, dar eu cu o voce placută îi zic: da dragă, da de câte ori ți-am văzut masca în fiecare zi la fundație nu crezi că îmi ajunge? Urmează în program ora de cinema. În sala unde se proiectează filmele – numai filozofi- unul desenează teorema lui Pitagora, altul scrie scrisoarea lui Eminescu colegei, ochiosul este atât de atent la domnul care ne aranjează pe scaune de zici că a văzut pe una goală. Grăsanca doarme, ea cică e atentă la filmul care începe cu o scenă de dragoste. Ochelaristul scrie un text pe mobil, deși nimeni nu-i dictează nimic, zici că a intrat la examen, iar lunganul numai cu mâna pe sus, ce-o fi vrut să zică, nu știu? Se agită pe scaun, se ridică în picioare, face semne disperate cu mâna, apoi se liniștește. Slăbănogul aprobă gesturile lui, dă din cap și din gură, de parcă i-ar cere cineva părerea și mai face către noi : v-am spus eu, a-ți văzut? Bâlbâitul se miră de ce aude, și tot zice bâlbâindu-se: eee…, aaa…, numai eu râd de toți cu gura pană la urechi și de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, nimeni nu mă bagă în seamă. Le mai dau și câte o palmă colegelor din preajmăƒ. Mai sunt două minute și se termină filmul, doar bâlbâitul face pe el și nu poate să spună, de nervi săracul că nu-l întelege nimeni îsi trânteste paharu’ cu floricele pe jos . După ce se terminムpelicula, se trezește și grăsanca ca dintr-un vis speriată de parcă ar fi văzut lupul. Lunganul serios, stinge lumina și pleacă de parcă nu mai era nimeni în sală , mai rămânând să vorbim la lumina inteligenței noastre, adică să ne scoatem ochii, să ne tragem de urechi, să ne scuipăm, să ne batjocorim în fel și chip, până a aprins unu’€™ lumina. Dar ochelaristul a rămas tot în întuneric pentru că-i căzuse ochelarii pe jos. A trebuit să vină ghidul pensiunei să ne spună că suntem liberi și că putem merge să vizităm locurile înconjurătoare ale stațiunii , altfel aș fi ciufulit-o pe grasa care tot îmi cerea explicații în legătură cu filmul, de parcă eu aș fi dormit în locul ei și deși era loc pe usăƒ, noi ne-am îmbrâncit care mai de care să iasă afară.

schitul-straja

“Ia uite ce pomi , făcea grăsanca , zici că e la mamaie la tară”, hai că se dă în spectacol și “leul” nostru din grup , cică să stăm pe lângă el că în zonă sunt animale periculoase , dacă ar fi văzut ursii specimenele de noi cred că ar fi fugit ca de vânător, ha. Hai că bâlbâitul nu-ș ce adună de pe jos, zice că sunt bune la sănătate , e bun ca biolog , profesor nu glumă și dă explicații în silabe poate nu înțelege omu’. Am ajuns într-un final , la pârtia de ski iar ochiosu’ caută sania de i-am zis , “ma băiatule te lasă taică-tu să te dai cu sania pe pârtia asta, mare ?”, cică, de parcă știa tasu’ că el nu știe ce e aia partie de ski, bine că grasa s-a apucat să-și pună un nailon sub ea și dăi’ fuga la vale, “pârtieeeee”, iauzi-l și pe pitic cum se urcă într-un lighean și la vale cu el , “băi le-am zis aici e pârtie de profesioniști cu telescaun , nocturnă, tunuri de zăpada, voi unde vă credeți pe ulița satului, hai că trece și nea Ilie cu căruța de lemne”. Ca să ne facem și noi pe plac la nivelul nostru de cunoaștere și pricepere, am luat telescaunul, binenteles după ce ghidul nostru îngăduitor ne-a adunat ca pe bulgări de zăpadă de la poalele pârtiei de ski .

img_4614

“Haideti să mergem la masă , oameni buni”, se ruga ghidul într-un sfârșit de noi, văzând că începusem să ne batem cu bulgări.

Super primire am avut la sala de mese. Iauzi ce de bunătăți , ce de scaune , mese , băuturi alese, chelneri, muzică , unde au ajuns „țăranii” de noi, așează grasana pe două scaune că mi-era că pe un scaun îl face praf dacă o așez, pune ochelaristu cu 2 meniuri în față că la ora aia cam vedea dublu , măcar să vadă și el pozele, pe lungan l-am pus în capu’€™ mesei, că și a luat lingura în gură să verifice dacă e din inox, mă uitam după pitic să văd unde-l pun , hai că era ascuns după chelneru de 2 metri ce ținea o tavă cu niște aperitive , ufff, cârnați, cașcaval, salam, brânză, ceapă, și o măslină-n bot să iau și eu că aveam o foame de purcea , numai că nu guițam. Numai ce îl văd pe mutulică cu o sticlă de vin în mână , cică a uitat chelneru’ să o aducă , băi să fie și cine s-a găsit să o aducă , ăsta dacă se apucă să bea din ea cred că i se dezleagă limba și ne bâlbâieste în limbi străine, ha. Slabanogu’ ce credeți că făcea , că m-am uitat după un stâlp din restaurant , era sub masă cu pulpa de pui între dinți, “bai ce faci acolo , mamăăă, treci domne’ la masă că nu te fugărește nimeni,” , ce să mai , i-am pus o ciorbă de burtă de toată bunăciunea , că a vrut să se mângâie pe burtă , da n-avea , ce să mai . Ce mese întinse cu vizitatori de cinste , că-s ai mei că-i știu demult, altfel i-aș fi dus în crâng.

straja_alpin_07

În cameră , i-am dus mai mult târâș , că ochelaristu’ era beat , și de  fericire și de vin bun, că i s-au înroșit obrajii ca la tocănița ce o mâncarăm. Grasa nu ne-a lăsat să ne culcăm până nu ne-a arătat camera ei, ei deh, cică televizorul e mai mare ca ăla de-al ei de acasă , iar oglinda din perete o arată mai frumoasă ca de obicei, ce să-ți povestesc.Piticu a adormit pe un tamburel saracu’ a zis că e prea mic să doarmă în pat, l-am pus eu mai târziu după ce l-a luat somnu’ în canapeaua extensibilă. Pe bâlbâit n-am știut unde să-l culc că nu înțelegeam unde vrea să doarmă , noroc că i-am pus un joc pe internet de stătea cu nasu’ în el de ziceai că e copil mic. Și uite așa cu burțile umflate și pături minunate în care sălășluiam cu așa condiții , cu de toate , am încălecat pe pernă și da-i bice la vise, amice.

Articol scris cu ocazia participării la , și pentru ediția Superblog 2013 .

Anunțuri

La Gigel

La râma tăvălită

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

%d blogeri au apreciat asta: