Inapoi in timp si inainte in cauciuc

Săndel, eroul nostru din povestire, se întoarce înapoi în timp și intrând într-un oraș foarte aglomerat, al Țarii de Lemn, pe prima stradă care îi ieși în cale găsi următoarele afișe,la intrarea într-un magazin de biciclete, puse pe tot geamul magazinului de nu se mai vedea ce este înăuntru, în care n-a mai intrat că nu avea bani la el: “Program, non-stop”, “Roți  din lemn sculptat”, “Aracet de peticit roata”, mirat de cele văzute ieși din magazin-cu gândul-și intră în următorul magazin, tot de biciclete căci concurența era în floare, aproape fruct, în orașul si el tot de lemn, acest magazin era unul futurist, cu trenduri de penultimă generație, căci cele de ultimă generație le promovau dar încă nu le aveau căci nu se inventaseră, acolo în magazin el citi pe etichete:  “Roți din lemn scupltat pe ambele parți”, și ca să vadă lumea că e deschis mai mult decât non-stop-ul vecinului, a eliminat ușa și peretele de la intrare, o altă etichetă pe care citi scria “Biciclete cu roți din cauciuc” și “Bandă cauciuc sau bandă de alergare ” și mai jos pe etichetă, inventatorul cauciucului și al anvelopei ,Robert W. Thompson, cel de la care se aștepta invenția mult asteptată“,însă produsele erau echipate complet , lipsindu-le doar cauciucul. Ofticat că nu-și găsește o bicicletă normală cu roți din cauciuc ca în vremurile pe care le trăia el înainte de a intra în lumea aceasta, merse puțin mai în față și găsi o terasă unde intră și el să-și răcorească gâtlejul de praful din lemn care îl înghiți de pe drumul de lemn care încă nu era asfaltat, căci încă nu se inventase asfaltul, aici el rămase surprins pentru că înăuntru găsi tot un magazin de biciclete, căci el intrase fără să-și de-a seama și silința să citească pe afișul de la intrare pe stradă, unde scria “Strada Bicicletelor inventate și neinventate, lemnul nu este ultima invenție”, doar că aici el putând totuși consuma băuturi răcoritoare din acelea recomandate la mersul cu bicicleta căci cele alcoolice erau interzise la pedalatul pe bicicletă, amenda pentru  viteză mică și mai ales să ai și alcoolemie, era mare.

După ce consumă o sticlă de suc făcută acasă și pe care o scoase din rucsac, își îndreptă pașii către fabrica de Căruțe și Automobile din centrul orașului, aflată mai la periferie, adică era mai neinteresant căci acolo găseai numai căruțe nu și automobile, la care ajunse după 2 zile de mers căci căruțele-taxi din oraș se alimentau doar cu iarbă dată la cai, și mergeau mai încet ca un mers normal de om căci caii erau măgari deoarece ei nechezau mereu după iepele de pe marginea drumului și făceau pauze multe.

Când ajunse la fabrică, o ocoli căci ea era doar un punct de întâlnire cu o rudă de-a sa care plecase din lumea aceasta lăsând actele de moștenire a neamului său încurcate. Văzând că nu îl recunoaște,mătușa Matilda, deși i-a arătat poze cu ea, chemă în ajutor un fel de prezentator tv de emisiuni din dragoste, care televiziune în vremea aia se făcea în public și după ce au discutat și s-au despărțit, el tot nemulțumit, neînțeles și nerecunoscut, la câțiva pași depărtare aproape de o sală de sport în aer liber, primi o scrisoare de la un postaș de pe o bicicletă de lemn în care mătușa îi explica situația și atașa un document necesar lui. La sala de sport unde ajunsese, sportivii alergau în jurul sălii căci nu aveau benzi de alergat, la aparatele din lemn la care trăgeau sportivii, ganterele erau din lemn iar unii făceau bicepși cu trunciuri de copaci iar la piept băgau cu buturugi, fetele făceau șpagatul pe covoare din lemn, care îl făcu să se gândească la saltelele din cauciuc din țara sa natală, fete de care se și îndrăgosti dar deși era frumos să se iubească cu ele fără prezervativ căci încă nu se inventase, nu vroia să-l  lase pe fisu doar în grija mamei lui și al amantui dânsei căci avea de gând să-i ofere lui fisu nu doar o viață de lemn la care începuse să se gândească mai des la cât lemn văzuse în Țara de Lemn.

Așa că încălecă pe-o șa de lemn al unei biciclete cu ataș și se întoarse în țara sa, numai cu gândul la bicicleta sa din cauciuc, la sala de fitness la care se abonase numai de gura nevesti-sii, sală cu aparate și benzi de alergare din cauciuc, acolo unde o întâlni pe fosta sa soție, fostă prietenă pe facebook cu actuala sa soție. Benzile de alergare erau toate dotate cu benzi de cauciuc de la firma Elastimpex, pentru că acolo lucra, un prieten de-al lui.

Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

About Marinel


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

La Gigel

La râma tăvălită

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

%d blogeri au apreciat asta: